Not a member? Register | Lost your password?
Close Panel
Despre Moldova


Istoria republicii Moldova pe scurt

Istoria republicii Moldova pe scurt

În antichitate, teritoriul Moldovei era locuit de daci (regatele lui Burebista şi a lui Decebal). Regiunea sudică moldoveană de la Marea Neagră (la sud de Cahul) a aparţinut Imperiului Roman, partea de nord rămânând în acest timp dacilor liberi (supuşi raidurilor triburilor migratoare).

Situată pe o rută strategică între Asia şi Europa, Moldova a fost deseori prădată sau invadată temporar pe parcursul istoriei antice şi medievale de diverse populaţii sau popoare migratoare, printre care amintim Goţii (germanici), Hunii (mongolici), Bulgarii asiatici turcofoni (iniţial, apoi slavofoni), Ruşii kieveni, Maghiarii (ugro-finici), Pecenegii şi Cumanii (turcofoni), şi tătarii. Odată aceştia trecuţi, asimilaţi sau aşezaţi (în Europa sau/şi Asia), autohtonii moldoveni reuşesc să ridice în Evul Mediu Mijlociu între Prut şi Nistru mai multe cetăţi române: Onutu, Hotin, Soroca, Orhei, Hansca şi Tighina, citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezatevasale ale Haliciului şi ale Voliniei.

În Evul Mediu dezvoltat, odată cu apariţia ţărilor române, Basarabia (al cărei nume desemna iniţial sudul viitoarei gubernii a Basarabiei, cunoscut şi ca Bugeac) şi partea dintre Prut şi Nistru a Ţării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a voevodatului Moldovei. În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman. Abia ulterior în secolul XIX, prinTratatul de la Bucureşti din 1812, Basarabia a intrat (în mod fraudulos faţă de tratatele atunci în vigoare) sub stăpânire rusească.) în componenţa Imperiului Rus.

Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după deslipirea de Moldova), sub adminstraţia rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne şi vite spre portul Odesa şi în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populaţie ne-rusă din imperiul ţarist rus. Este semnificativa proporţia covârşitoare a românilor în 1817 în Moldova de răsărit: 86%. În acest cadru au fost construite căile ferate şi zonele urbane noi din Chişinău şi Bălţi, care au devenit oraşe preponderent ruseşti în mijlocul autohtonilor moldoveni de origine română.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, i-au restituit României trei judeţe din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrad şi Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Ţării Româneşti sub domnia unică a moldoveanului Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului naţional român, care cuprindea atunci şi sudul Basarabiei.

Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei şi a recunoaşterii, de jure, a independenţei României faţă de Imperiul Otoman. Lucrul acesta a adâncit resentimentele româneşti la adresa Rusiei.

După Revoluţia Rusă, Basarabia şi-a proclamat independenţa sub numele de Republica democratică moldovenească în ianuarie 1918, iar la 9 aprilie s-a unit cu Regatul României.

Ulterior, în iunie 1940, în contextul pactului imperialist Germano-Sovietic, România a fost forţată să cedeze Basarabia, dar şi Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc. La 2 august 1940, a fost constituită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar şi un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herţa, Bucovina de Nord şi Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană, unde s-au petrecut nenumarate ucideri in masa asupra romanilor/moldovenilor. În iunie 1941 România, aliată cu Germania, după începutul războiului împotriva URSS, a cucerit nu numai teritoriile cedate un an mai devreme, ci şi Podolia ucraineană între Nistru şi Bug, devenită zonă militară de ocupaţie. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălţi) iar la 24 august 1944, ele ocupă Basarabia de sud.

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, devenind un stat-membru al ONU.Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-şi stabilească suveranitatea prin forţa armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de armată 14-a a Rusiei. În martie 1994, un referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor preferă independenţa, desi este considerat a fi fraudat de catre pro-rusi, in defavoarea unirii cu România.

În urma alegerilor parlamentare din data de 5 Aprilie 2009, Partidul Comunist a câştigat 50% din voturi, urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13% şi Partidul Liberal Democrat cu 12%.

La 7 aprilie 2009 zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat în Chişinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele paşnice au trecut la violenţă datorită provocatorilor, infiltraţi în mulţime. Au fost atacate şi ocupate clǎdirile Parlamentului şi Preşedenţiei. Actele violente au fost condamnate de cǎtre OSCE Prostestarii au mai strigat lozinci pentru Unirea Republicii Moldova cu Romania. Conform Realitatea TV, Ministerul de Interne moldovean a anunţat cǎ peste 100 de poliţişti au fost rǎniţi în confruntǎri, iar pe 8 aprilie au fost arestate 193 de persoane. S-au înregistrat 3 victime iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliţiei. 

Partidele de opoziţie au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcţia de preşedinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate pe 29 Iulie 2009, la care Partidul Comuniştilor se plasează din nou pe primul loc, dar nu obţine majoritatea, partidele de opoziţie (PL, PLDM, AMN şi PDM) putând forma noul guvern. Opoziția a format noul guvern de dreapta și a încercat să aleagă președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul președinte al PDM, PCRM nu a înnaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege președintele și ambele au fost boicotate de către PCRM.