Floreşti - vechi sat, ulterior târg boieresc, ca mai apoi să devină ocol, pe urmă plasă a judeţului Soroca, astăzi oraş, centru raional - este situat pe malul stâng al râului Răut, la intersecţia căii ferate Bălţi-Râbniţa cu şoseaua Naţională Soroca-Bălţi, la 131 km depărtare de capitala Republicii Moldova - oraşul Chişinău. 

Economia. Este un centru al industriei alimentare şi al industriei uşoare. Cea mai importantă întreprindere este fabrica de sticlă "S.A. Cristal-Flor". Pînă la independenţă, functiona fabrica de tutun, cea mai veche întreprindere din localitate, însă astăzi se aflã într-o stare deplorabilă. În oraş mai activeazã o uzină de utilaj termotehnic, fabrica de croitorie "Floriana Fashion", în colaborare cu agenţi străini (în special cu italienii), fabrica de conserve "Natur Bravo", S.R.L. "Nefis", fabrica de unt "Pro Milk", renumitã pentru produsele sale în toată Moldova.

Demografie. Conform recensământului din 1989, Floreştiul avea 18.234 locuitori. La data de 1 ianuarie 2006 avea 13.100 locuitori. Până astăzi populaţia a crescut puţin, depăşind numărul de 15.000 locuitori.

Istoric. Geneza apariţiei civilizaţiilor arhaice a fost mai întotdeauna interpretată ca o simbioză strâns legată de relieful geografic şi natura înconjurătoare. Astfel, marile civilizaţii antice cum ar fi cea babiloniană, egipteană sau hindusă au avut drept nucleu de propulsare în timp apele curgătoare ale unor râuri care au vitalizat încontinuu ascensiunea lor. Acelaşi principiu al utilităţii geografice a condiţionat apariţia primelor comunităţi străvechi şi pe acest teritoriu, datorită prezenţei râului Răut.

Din păcate, puţini floreşteni sunt conştienţi de faptul că îşi duc traiul urmând o continuitate elastică de populare a acestor teritorii care îşi are limita cronologică fixată la 40 de mii de ani înaintea lui Hristos. Drept mărturie a acestui fapt servesc rămăşiţele a celor circa 100 de aşezări omeneşti din paleolitic şi cea a bronzului depistate în urma cercetărilor arheologice începute la Floreşti în 1956. O importanţă deosebită o au investigaţiile reputatului arheolog V.Marchevici, care a reuşit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural care este cunoscut în domeniile de specialitate sub denumirea de Aiud – Cucuteni – Tripolie. Nucleul acestei culturi paleolitice duce cu sine informaţii uimitoare despre zorile spirituale ale umanităţii. În ceea ce priveşte actuala localitate Floreşti , toponimicul şi prima sa atestare documentară suscită şi astăzi un şir de controverse, elucidarea cărora va oferi o imagine definită apariţiei în timp a localităţii date. Despre prima atestare documentară a Floreştilor sunt cunoscute trei variante:

20 august 1588 (data oficial sărbătorită)

23 aprilie 1580 (consemnare de către cercetătorul istoric V.Nicu în culegerea sa

anii domniei lui Alexandru Lăpuşneanu (se citesc fragmente cu menţionarea toponimicului respectiv).

Toponimicul oraşului are şi el la baza sa câteva variante. Acelaşi V.Nicu aminteşte în culegerea sa despre un pisc foarte pitoresc din localitatea noastră, care se numea la fel de pitoresc Rediul Florilor. Doamnele Vera Leşan şi Tatiana Lungu, care sunt surori şi originare din Floreşti, au memorizat o mică legendă de la mama lor Anastasia Mihalache despre provenienţa localităţii noastre: “Cică, ar fi trăit cândva, demult tare, aici Varvara, o doamnă foarte bogată şi frumoasă care avea în proprietate pământuri întinse pe ambele maluri ale râuşorului Răut unde la porunca ei s-au sădit foarte multe flori care au şi dat denumirea de Floreşti pe o parte a râului şi de Vărvăreuca pe cealaltă”.

De asemeni, numele unui demnitar medieval Florea se discută ca o ipoteză a unui eventual transfer de nume asupra proprietăţii deţinute de către acesta în regiunea actualei localităţi. Se ştie, însă, în mod cert că în sec. XVII acest sat cu împrejurimile sale făcea parte din moşia lui Miron Costin, cunoscut cronicar şi om de stat. După 1812, când Moldova dintre Prut şi Nistru a fost anexată la Imperiul Rus, Floreşti devine proprietatea general-maiorului Simion Starov.

În continuare vom schiţa apariţia şi evoluţia principalelor instituţii din localitate urmărind extinderea sa din această perspectivă. Flacăra creştinătăţii capătă loc de rugăciune (existent şi astăzi în Floreşti) prin Biserica Sfântului Nicolae, construită din lemn şi acoperită cu stuf în anul 1807. Era preconizată pentru cântarea morţilor la cimitir. În 1889 a fost reconstruită. În 1853 este construită o altă biserică din piatră cu hramul Sf. Mitrofan de Voronej. În biserică la 1908 se păstra un fragment de moaşte ale lui Ioan de la Suceava. Arhitectura bisericii este în stil grecesc. În 1862 se deschide şcoala parohială cu predare în limba rusă, iar după reformele burgheze din Basarabia în 1873 e deschisă o şcoală şi un spital de zemstvă. Ca urmare a importanţei sale pe plan local în 1879 se înfiinţează Poşta de Zemstvă Floreşti.

Începutul sec. XX, care în toată lumea şi-a marcat startul printr-o uimitoare avansare tehnologică, se face simţit în Floreşti din 1905, când începe a funcţiona o linie de legătură telefonică, iar din 1909 – de legătură telegrafică. În 1909-1913 la şantierul naval Nicolaev a fost construit podul cel mare peste Răut. O înviorare a vieţii culturale o putem depista în Floreşti în perioada anilor 1918 - 1940, când apare Şcoala Primară, una de 7 ani, Gimnaziul Ion Duca şi Şcoala Medie Mixtă. În 1928 în Floreşti începe a funcţiona Federala şi Regia (Fabrica de fermentare a tutunului).

Odată cu anul 1940 începe calvarul deportărilor, persecuţiilor, ce dublează tragedia celui de-al Doilea Război Mondial. În condiţiile anului 1946, când se putea intercepta deja viitoarea criză de foame, localitatea capătă statutul oficial de oraş. Totodată, datorită existenţei nodului feroviar, gara oraşului proaspăt oficiat devine martora celui de-al doilea val de deportări. Evoluţia de mai departe a oraşului poate fi văzută şi analizată după extinderea sa contemporană atât în domeniul locativ cît şi în plan economic. Trecutul istoric însă rămâne a fi omniprezent prin existenţa Muzeului de Istorie si Etnografie. Chiar şi prezenţa drumurilor pavate cu piatră, starea cărora este mult mai funcţională decât cea a drumurilor asfaltate de astăzi, ne vorbeşte clar despre vremurile de odinioară. Monumentele existente în oraşul Floreşti sunt memoria vie a evenimentelor şi perioadelor istorice faste ori nefaste: bustul cronicarului Miron Costin, Columna Independenţei, monumentele întru comemorarea victimelor deportărilor în Siberia, a celor căzuţi în al doilea Război Mondial, în timpul invaziei sovietice din Afganistan, sau a celor ce au luptat pentru integritatea Republicii Moldova împotriva separatiştilor transnistrieni. Un gest de consemnare de către urmaşi a prefacerilor şi atitudinii prezente faţă de locul natal îl constituie consfinţirea lui prin vechile tradiţii medievale urbanistice - Stema, Drapelul şi Imnul oraşului Floreşti adoptate prin Hotărârea Consiliului orăşenesc din 11 octombrie 2001. 

Personalităţi. În scopul menţionării cetăţenilor care au merite deosebite în dezvoltarea economică, socială şi culturală a oraşului, de asemenea în scopul de educare, a fost instituit titlul onorific “Cetăţean de Onoare al oraşului Floreşti”. Până astăzi s-au învrednicit de acest titlu domnii Vladimir Antosii – directorul SA Fabrica de conserve "Natur Bravo" din Floreşti, Vladimir Poleacov – directorul SA “Cristal – Flor”, Vasile Daniliuc – pensionar, Vasile Zgardan – ministrul Transporturilor si Comunicaţiilor, Parascovia Guranda – profesoară la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu", Galina Ciobanu – profesoară la Liceul Teoretic “Ion Creangă”, Lidia Arehta – profesoară la Liceul Teoretic "Miron Costin". Avansarea pozitivă se poate înregistra nu numai în structurile societăţii civile, ci şi în structura propriu–zisă a localităţii. Drept dovadă serveşte desemnarea oraşului Floreşti în calitate de premiant al Concursului Republican “Cea mai verde, mai salubră şi amenajată localitate” pentru anul 2001 (conform Hotărârii Guvernului nr. 284 din 11 martie 2002 oraşul Floreşti a ocupat locul II în grupul oraşelor, locul I n-a fost acordat).

Transport. Floreştii se află pe tronsonul de cale ferată Rîbniţa - Bălţi, fiind o garã de tranzit a trenului interurban Bălţi - Mateuţi (raionul Rezina). De-asemenea localitatea este strãbãtută de drumul national Soroca - Bălţi. La o depărtare de 5 km de Floreşti se află Aeroportul internaţional Mărculeşti. Ruta dintre Floreşti şi capitală se realizeazã prin autobuze şi microbuze, puse la dispoziţie atât de agenţi privaţi din Chisinãu, cît şi de BTA-14 din Floreşti (Blocul de Transport Auto Nr. 14).

Transportul urban. Transportul public urban este reprezentat de 3 rute de microbuze. Pînă în anii '90 se foloseau autobuze de tip Львів. Cea mai populară rută este nr. 1, care leagă cartierul fabricii de tutun cu centrul şi cu spitalul raional. Absolut toate microbuzele sunt de marca Mercedes E 206.