Not a member? Register | Lost your password?
Close Panel
Atracţii turistice
Moldova Romania



















Asistenţă online

Mănastirea Căpriana

Ţara: : Moldova      Regiune: Regiunea Centru

Mănastirea de călugări Capriana, este una din cele mai vechi mănăstiri din Basarabia. Mănăstirea este situată la o distanţă de 35 km de Chişinău, la marginea localităţii Isnovăţ, pe malul rîului cu acelaşi nume. Primele documente ce conţin referiri mănăstirea Căpriana, datează din timpul domniei în Moldova a lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

PrimuI act oficial care conţine date despre această mănastire este cartea domnească de danie din 25 aprilie 1420, de la domnitorul Alexandru cel Bun, în care se spune: „adevăratei noastre slugi şi credinciosuIui boier pan Oana Vornic, am dat în ţară noastră Moldova satele, anume: Corneştii şi Miclăuşeştii şi Lozova şi Săcărenii şi Vornicenii şi Dumeştii şi Ţigăneştii şi Lăvreştii şi Sadova şi Homeştii. Iar hotarul acestor sate care sunt la Barcovăţ să fie începând de la mănăstirea lui Varzar pe deasupra prisacii lui Acibco, pe vârful Horodiştei, la vârful Lozovei, la podul lui Carlanici, de la Fântâna Mica la Fântâna Mare, iar de la Fântâna Mare pe deasupra la poiana Tarnaucăi, de la poiana lui Chiprian cu moara de pe Bâc, din Lunca cea mare şi către Poroseci”.

Cartea domnească de danie din 10 februarie 1429 este al doilea document ce vorbeşte despre mănăstirea Căpriana pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun: ”Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al Ţării Moldovei Facem cunoscut, cu această carte a noastră, că am dat soţiei noastre, cneaghinei Marena, mănăstirea de la Vasnevăţ, unde este egumen Chiprian …" La început mănăstirea purta numele Vasnevăţ, numele râuşorului ce curgea în apropierea mănăstirii, redenumită mai târziu în Căpriana, de la Chiprian, primul egumen al mănăstirii. În lucrările cronicarului Grigore Ureche, se menţionează că ca Petru Rareş, domnitorul Moldovei (1527 – 1538), (1541-1546) ar fi zidit la Căpriana prima biserică de piatră cu hramul Adormirii Maicii Domnului.

Tot acest domnitor a dăruit mănăstirii şi o evanghelie în limba slavonă, scrisă pe pergament, legată în coperţi din lemn şi îmbrăcată cu argint. Pe prima pagină a copertei este gravat textul: „Cucernicul şi de Hristos iubitorul Ioan Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al întregului pământ Moldovlah, şi doamna lui Elena, şi fiii lor - Ilias Voievod, Ştefan şi Constantin, facut-au şi înfrumuseţat-au această tetraevanghelie şi dat-o-au întru ruga lor în mănăstirea din nou ridicată a Adormirii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ce se numeşte Căpriana, în anuI 7053 (1545) luna octombrie". În sec al XVII-lea, datorită declinului economic şi stagnării culturale, mănăstirea Căpriana a trecut printr-o perioadă mai dificilă.  Abia după 1813, datorită mitropolitului Gavriil Banulescu-Bodoni la mănăstirea Căpriana se înregistrează o revigorare a vieţii monastice.

În 1837, mănăstirea Căpriana a fost închinată mănăstirii Zograful, prin stăruinţele monahilor atoniţi, arhiepiscopul primind în schimb mănăstirea Hârjăuca, Mănăstirea s-a aflat sub directa cârmuire a mănăstirii Zograful până la 9 martie 1873. La 29 iunie 1940, a doua zi după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, mănăstirii i-a fost confiscată toată averea.

Ultimul stareţ a fost egumenul Eugeniu (1952-1962) iar ultima slujbă religioasă a fost oficiată la 25 octombrie 1962. A doua zi, după o activitate neîntreruptă de mai bine de jumatate de mileniu, mănăstirea a fost închisă, Ieromonahii s-au refugiat pe la alte parohii, iar călugării şi fraţii au fost alungaţi.

Statul sovietic a declarat mănăstirea Căpriana monument de arhitectură, ocrotit de stat, dar odată cu aceasta aici au început javurile şi distrugerea mănăstirii. După 1962, ansamblul monastic a fost transformat în sanatoriu pentru copiii bolnavi. Trapeza mănăstirii a fost "reprofilată" în club, unde se organizau serate, petreceri, nunţi.

Prin hotărîrea Consiliului de Miniştri al Republicii Moldova, mănăstirea Căpriana a revenit în 1989 la fireasca sa menire, PrimuI stareţ al mănăstirii a fost arhimandrituI Iosif Gargalac, fost stareţ la mănăstirea Suruceni. După retragerea stareţului Iosif, mănăstirea a fost condusă din 1989 până în 1992 de ieromonahul Serafim, care a continuat reconstrucţia mănăstirii începută de predecesorul său. În perioada 1994 – 1997 a fost reconstruită fosta trapeză, transformată în biserică de iarnă.