Not a member? Register | Lost your password?
Close Panel
Atracţii turistice
Moldova Romania



















Asistenţă online

Mănăstirea Țâpova

Ţara: : Moldova      Regiune: Regiunea Centru
Situată în apropierea satului Ţâpova, mănăstirea cu acelaşi nume este una din cele mai vechi aşezări monahale de pe teritoriul Moldovei. Mănăstirea este săpată în stânca de pe malul drept al Nistrului. 
 
Ansamblul monastic Ţâpova reprezintă un impresionant muzeu. Pe piscul situat între râpa Blănăriţei şi Valea-Satului se păstrează ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice. Râuşorul Ţâpova, coborând spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înălţime de 10-16 metri. 
 
Mănăstirea este alcatuită din trei complexe monastice. Primul complex, include biserica cu hramul Sfintei Cruci şi câteva chilii, este cel mai depărtat şi greu accesibil. Se presupune că a fost infiinţat în veacurile XI-XII. Al doilea complex include biserica Sfântul Nicolae, săpată în stâncă în veacurile XIV-XV, iar al treilea complex — datează din secolele XVI-XVIII şi cuprinde 18 încăperi, care sunt unite prin treceri interioare. 
 
Potrivit unei legende aici, în această manastire, şi-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu şapte găuri. 
 
Arhimandritul Visarion Puiu menţionează într-o lucrare editată în 1919: "Când şi de cine a fost înfiinţat acest schit, nu se ştie. Se presupune că acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului, a slujit creştinilor ca refugiu de frica tătarilor încă de prin veacul al Xlll-lea. După ce vremile s-au liniştit, monahii au întemeiat schitul cu gospodăria de astăzi, îndeosebi după 1756, când pământul schitului a fost dăruit de către Radu Racoviţă mănăstirii Dobrovăţ din judeţul Vaslui." În 1776 schitul a fost reinnoit de monahul Vartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna, care, găsindu-l părăsit, a reparat chiliile şi biserica. 
 
Schitul a fost desfiinţat în 1842. Pământul îi este luat şi trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul - alipit la mănăstirea Saharna. 
 
Istoricul Zamflr Arbore, în Basarabia în secolul XIX, editată în 1898 la Bucureşti, relatează că pe atunci schitul Tâpova avea o bibliotecă bogată în cărţi româneşti din veacurile XVII-XVIII. Obştea era compusă din 16 călugări, toţi romani. Mosia schitului numară 420 desetine de pamânt, din care numai 20 desetine erau cultivate, restul era pădure şi piatră. 
 
Din 1842 până în 1919 schitul Ţâpova a fost administrat de mănăstirea Saharna. Biserica din deal a fost reînnoită în 1912 de ieromonahul Inochenţie. În 1919, sub conducerea arhimandritului mitrofor Sofronie Neaga, venit de la Saharna., schitul Ţâpova devine independent. 
 
În 1949 ansamblul monastic a fost închis şi deposedat de pământ. Călugarii s-au refugiat la alte mănăstiri. Complexul monastic din deal a fost preluat de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost transformată într-un depozit de tutun, iar schitul a fost jefuit şi distrus. 
 
În 1990 o grupă de arheologi din Sanct-Petersburg, în urma unor săpături efectuate la schitul rupestru, au descoperit un schelet care datează de la sfarsitul veacului al XV-lea. Istoricii menţionează faptul că Ştefan cel Mare şi Sfânt de multe ori a vizitat aceste meleaguri, în timpul campaniilor sale împotriva tătarilor. O legendă aftrmă că marele domnitor s-a cununat în această mănăstire cu una din soţiile sale, care după moarte a fost îngropată în acest loc sfânt. 
 
În 1994 mănăstirea a fost reînfiinţată. 
 
Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost restaurată numai în exterior. Ea are dimensiuni mijlocii. Planul este dreptunghiular, având absidele laterale în formă pătrată şi flind puţin evidenţiate. Absida altarului este, de asemenea, pătrată. Biserica are o tindă, deasupra căreia se înalţă clopotniţa. Pereţii pe alocuri păstrează frescă veche, evidenţiind ornamentele florale.